CU ORICE PREŢ. Luni, 12 aprilie a.c., a avut loc o nouă şedinţă a Consiliului Local, prioritar, pe ordinea de zi, fiind aprobarea modificării PUZ-ului comunei de către comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Urgentarea acestei proceduri a fost cerută, imperios, prin personajele ce le controlează din cercul său de influenţă, de delatorul fostului primar al Râmnicului, Crinu Popescu. Omul l-a trimis pe arhitectul Ioan Ion, pentru a-i reprezenta interesele, care, uluitor, este şi angajat, printr-un contract de colaborare, al Primăriei Bujoreni, dar şi şeful de proiect al societăţii patronată de Popescu, SC ROVIMET SA. Adică, individul, cum bine a remarcat, de altfel, şi alesul local Gheorghe Gângu, joacă la două capete, încercând să demonstreze, deşi în van, că delatorul e om de bine.

Pe lângă lege  

Aşa cum scriam şi în numărul trecut al publicaţiei noastre, consilierii locali ai Primăriei Bujoreni au convocat la începutul acestei săptămâni o nouă şedinţă, al cărei prim punct pe ordinea de zi s-a numit: „proiect de hotărâre privind constituirea comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru  elaborarea PUZ-ului din comuna Bujoreni". Crinu Popescu vrea să construiască în Bujoreni un nou imobil pentru locuinţe colective cu regimul de înălţime D+P+7 E, în intravilanul comunei Bujoreni, punctul „Vatra Casei", compus din patru loturi, cu o suprafaţă totală de 2.407 metri pătraţi.

Surprinzător, de această dată, la şedinţa CL a fost prezent şi arhitectul Ion Ioan „Feroce", după cum singur s-a autointitulat, care a „pledat" minute bune, în favoarea şefului său, încercând să facă presiuni la adresa aleşilor pentru a aproba noul PUZ. Deşi, alesul PD-L, Gheorghe Gângu, le-a explicat foarte clar colegilor din Consiliu că este imorală şi uşor ilegală modificarea Planului doar pentru un singur investitor care vrea să construiască în zonă, arhitectul a menţionat: „Ceea ce nu ştiţi este că nu doar Crinu Popescu vrea să construiască un imobil pentru locuinţe, ci, am inserat în acest PUZ şi câţiva particulari". Fără urmă de îndoială, casele apărute, peste noapte, în Plan sunt puse doar la derută, pentru a da falsa senzaţie că lucrurile au fost greşit percepute de opinia publică şi media, în general.

Arhitectul „Feroce"

Un alt motiv care a condus la amânarea şedinţei l-a constituit faptul că aleşii, potrivit afirmaţiilor consilierului local din partea PD-L, Marian Mirea, materialele de şedinţă au fost primite extrem de târziu. „Le-am primit din scurt şi nu am avut vreme să le consultăm, să ne prezentăm opiniile vizavi de acest aspect. Propun amânarea şedinţei, până la o dată ulterior stabilită", a precizat Mirea. Gheorghe Petrescu, secretarul primăriei, a sărit ca ars, certându-l ca la uşa cortului pe alesul pedelist, considerând că „neobrăzarea" sa este de neacceptat.

Secretarul Primăriei Bujoreni pare, la prima vedere, un individ liniştit, uşor desprins de realităţile cotidiene şi cu ceva lacune în domeniul legislaţiei. Privit mai atent, Petrescu este un personaj certăreţ, comportându-se de parcă ar fi un ales local, lipsit de cunoştinţe în domeniul juridic, superficial, părtinitor şi un bun regizor al scenariilor gândite de cei care fac jocurile lui Crinu Popescu. Mai mult, el a avut îndrăzneala să spună că aleşii PD-L boicotează şedinţele CL, luând morga unui fel de Torquemada, stăpân peste instituţia la care lucrează.   

Croit parcă pe acelaşi calapod este, ni s-a părut, şi arhitectul Ion Ioan care a ţinut să precizeze, la derută, probabil, că are toate avizele necesare pentru construcţia imobilelor lui Crinu Popescu, dar şi pentru PUZ, dorind să lase de înţeles că votul dat de consilierii locali este un fel de apă de ploaie. Sesizând aceste nuanţe, consilierul Gheorghe Gângu i-a răspuns prompt: „Păi, în acest caz, ce nevoie mai aveţi de noi, de votul nostru?" Vădit încurcat, arhitectul a evitat să răspundă la întrebare.  Văzând că şedinţa s-a amânat, Ion Ioan le-a spus aleşilor că va merge la Consiliul Judeţean pentru aprobarea PUZ-ului, lăsând să se înţeleagă că el şi şeful său îşi vor vedea realizat interesul, indiferent de piedicile ce li se pun.

Reamintim cititorilor noştri că decizia de trimitere spre aprobare a Consiliului Local a proiectului privind votarea membrilor comisiei de specialitate care va elabora noile planuri urbanistice a venit ca urmare a unui referat întocmit de arhitectul Ioan Ion, în care a menţionat şi numele celor care au deliberat şi constatat, în baza căror criterii?, că au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege. Uimitor, din comisia de care aminteam fac parte: primarul - Alexandru Roşu, secretarul primăriei - Gheorghe Petrescu, arhitectul - Ioan Ion şi alesul local, Florian Mareş. Mai pe scurt, persoanele amintite au ajuns la concluzia că sunt întrunite toate elementele legale ca aleşii să aprobe componenţa comisiei. În mod normal, înainte de a propune acest lucru, comisia ar fi trebuit să poarte o discuţie cu aleşii pentru a stabili limitele legale în care se poate construi imobilul şi să se consulte cu privire la numele arhitecţilor care urmează a elabora planurile. Din comisia tehnică de amenajare, propusă atunci, ar fi trebuit să facă parte câţiva arhitecţi vâlceni al căror nume l-am dat deja publicităţii. Decizia referitoare la îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la constituirea acestei comisii ar fi trebuit luată în consens cu toţi aleşii locali, şi nu doar de un grup de indivizi aserviţi intereselor delatorului primarului Râmnicului, Mircia Gutău.

Miercuri, 14 aprilie, s-a consumat şi penultima şedinţă (şi şansă) de instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România. Nu cunoaştem sentinţa dată de noul complet de judecată, soluţia prefigurându-se a se pronunţa în seara aceasta sau mâine dimineaţă. Oricum, după ce veţi citi hotărârea prin care Mircia Gutău şi Nicolae Dicu au fost condamnaţi la executarea pedepsei de trei ani şi jumătate în penitenciar, vă veţi cutremura şi vă va pieri încrederea în dreptatea Justiţiei româneşti. Cei doi judecători, care i-au văzut vinovaţi pe edilii vâlceni, au acţionat la comandă politică. Primăria Râmnicului trebuia pierdută de pedelişti, iar Mircia Gutău tras pe linie moartă. Ca şi Mona Octavia Muscă, liberala care incomoda pe cine ştim cu toţii. La ora aceasta nu există instanţa care să-i tragă la răspundere pe magistraţi, iar dacă ea există, este un fel de "Cosa Nostra" intern. Un judecător greşeşte, colegii săi se-adună şi constată că prin condamnarea respectivului, ori s-ar crea un precedent periculos pentru fiecare dintre ei, ori se bazează pe faptul că indiferent ce decizie ar lua, tot ei sunt cei care se trag singuri la răspundere. Cu alte cuvinte, un circuit închis şi deocamdată de nepătruns pentru oricare altă formă de control asupra lor. Cine-i controlează pe magistraţi? Gândiţi-vă la judecătorul Florin Costiniu - preşedintele Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce repede l-a scos din arest soţia sa, judecător, şefa Asociaţiei Magistraţilor din România. Corb la corb nu-şi scoate ochii!

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.273

Dosar nr. 698/57/2008

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010

Completul compus din: Ana-Hermina Iancu - Preşedinte

Alixandri Vasile - Judecător

Livia Doina Stanciu - Judecător

Magistrat asistent: Corina Vâlcea

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a fost reprezentat de procuror Monica Danciu .

La 11 ianuarie 2010 s-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 39/P din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 11 ianuarie 2010, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 20 ianuarie 2010 şi apoi, la 27 ianuarie 2010.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.126/P/2006 din 27 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor Gutău Mircea, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 C.pen. raportat !a art.6 din. Legea nr.78/2000 şi Dlcu Nicolae, pentru săvârşirea complicităţii Ia infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C.pen., raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. şi art.6 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul Gutău Mircia, în calitate de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a pretins, în perioada aprilie - iulie 2006, de la denunţătorul Popescu Constantin, atât direct, cât şi prin intermediul inculpatului Dicu Nicolae, suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată. În sarcina inculpatului Dicu Nicolae s-a reţinut că, în calitate de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada aprilie - iulie 2006, l-a ajutat, prin explicita rea solicitărilor, pe inculpatul Gutău Mircia să pretindă de la numitul Popescu Constantin suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor de serviciu ale autorului infracţiunii, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată, primind pentru sine şi pentru autorul infracţiunii suma totală de 25.000 euro.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1316/P/2006, iar ulterior, prin încheierea nr.6281/27.10.2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Alba, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 4510/90/2006.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin.3 C.proc.pen.şi art.148 lit.f C.proc.pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor.

Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia penaiă nr.669 din 10 noiembrie 2006, a admis recursurile declarate de inculpaţii Gutău Mircia şi Dicu Nicolae şi, în baza art.139 alin.1 C.proc.pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art.1451 C.proc.pen., fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispunând, totodată, punerea de îndată în libertate a inculpaţilor.

Prin sentinţa penală nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr.4510/90/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Gutău Mircia (fiul lui Gheorghe şi Margareta, născut la 27.04.1957 în corn. Satu Mare, jud. Suceava, dom. în Râmnicu -Vâlcea, str. Cpt. D. Mărăşeanu, nr. 3, jud. Vâlcea, cetăţean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, căsătorit, fără antecedente penale, CNP. 1570427384195), de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod pena! raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Dicu Nicolae (fiul iui Nicolae şi Elena, născut la 12.01.1953 în corn. Stoeneşti, judeţul Vâlcea, domiciliat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. Ştirbei Vodă nr 3, bl P,2, sa B, ap. 18, judeţul Vâlcea, cetăţean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, viceprimar al  municipiului Râmnicu Vâlcea, căsătorit fără   antecedente  penale.   CNP   1530112384205),   de  sub  învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 254 alin. 1 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 26 cod penal.

A fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de cei doi inculpaţi prin decizia penală nr.669/10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. 3306/57/2006.

A fost desfiinţată măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din data de 25.07.2006 cu privire la terenul în suprafaţă totală de 805,6 mp, cu destinaţie pentru construcţie, situat administrativ în Râmnicu Vâlcea, str. Straubing nr.158, zona D, nr. cadastral (4904-6108) 1/1, proprietatea inculpatului Dicu Nicolae.

A fost respinsă cererea de obligare a inculpaţilor la restituirea către denunţător a sumei de 5000 euro.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală şi de judecată, s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, cu cele administrate nemijlocit în cursul judecăţii, a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor.

Astfel:

- a stabilit inexistenţa cererii pentru terenul din strada Stoianovici, cerere care, contrar susţinerilor acuzării, nu constituia doar o simplă formalitate deoarece, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, mai precis cu dispoziţiile art. 15 şi art.29 alin.1 din Ordinul 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul trebuie să formuleze cerere şi să depună o întreagă documentaţie compusă din elementele precizate în actul normativ menţionat.

- a reţinut că, martorul Popescu Constantin „avea intenţia" de a obţine în perspectivă un certificat de urbanism pentru terenul din strada Stoianovici, aspect despre care ştiau doar inculpatul Dicu Nicolae şi martorul Toma (angajat al SC ROVIMED SA), care i-a adus inculpatului Dicu Nicolae contractul de vânzare- cumpărare cu privire la teren.

- a mai reţinut că, din înregistrările audio- video, care relevă dialogul dintre denunţător şi inculpatul Gutău Mircia din data de 6 iulie 2006, rezultă refuzul categoric al inculpatului Gutău Mircia la tentativa denunţătorului Popescu Constantin de a oferi mită, acest refuz fiind accentuat prin semnul exclamării, după cuvântul NU, rostit de către acesta.

În condiţiile în care mita urma să fie dată pentru terenul din strada Stoianovici, nu poate fi explicată descrierea din starea de fapt din acuzare, privind înţelegerea prealabilă cu privire ia nemulţumirea denunţătorului că nu a obţinut certificatul de urbanism pentru imobilul din strada Cerna şi pentru care era depusă întreaga documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism.

- declaraţiile celor doi inculpaţi se coroborează şi anume că, în data de 5 iulie 2006, după discutarea problemelor de pe ordinea de zi, inculpatul Dicu Nicolae i-a adus coinculpatului Gutău Mircia la cunoştinţă faptul că denunţătorul mai deţine un teren pe strada Stoianovici, unde intenţiona să construiască un imobil cu 7 etaje, situaţie în care inculpatul Gutău a declarat că în zona respectivă se poate construi în condiţiile din PUZ (un imobil cu 7 etaje), dar cu acordul vecinilor.

în aceste condiţii inculpatul Gutău Mircia a aflat despre intenţiile denunţătorului de la inculpatul Dicu, că doreşte să edifice o construcţie pe strada Stoianovici pe 5 iulie 2006, spre deosebire de terenul din strada Cerna pe care nu putea edifica o clădire cu 7 etaje, în final, prima instanţă a stabilit „cu certitudine că sunt lipsite de credibilitate declaraţiile denunţătorului şi că rezultă intenţia de răzbunare a acestuia faţă de inculpatul Gutău Mircia, prin intermediul coinculpatului Dicu Nicolae cu care era prieten. De altfel, denunţătorul s-a folosit de inculpatul Dicu Nicolae pentru că nu a reuşit să-l mituiască pe inculpatul Gutău Mircia, nici măcar direct, atunci când a fost la sfârşitul iernii 2006 -în audienţă la inculpat şi i-a lăsat pe birou un plic cu bani.

Inculpatul i-a cerut să ia plicul şi să plece, în caz contrar va anunţa organele de pază.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial anticorupţie Alba lulia, motive de apel ce se găsesc la filele 5-15 din dosarul nr.4510/90/2006 al Curţii de Apel Alba lulia şi care au vizat:

- nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond apreciată de Ministerul Public ca „fiind lovită de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art.334 Cod procedură penală privind punerea în discuţie a noii încadrări juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului Dicu Nicolae".

Astfel, în motivele de apel s-a susţinut că, potrivit art. 334 Cod procedură penală, „în cazul schimbării încadrării juridice instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, chiar dacă prin schimbarea încadrării s-ar crea inculpatului o situaţie mai uşoară, or, în cazul de faţă, schimbarea încadrării juridice s-a făcut dintr-o formă de participaţie mai uşoară, respectiv complicitate la infracţiune, în autorat, ceea ce impunea cu atât mai mult, punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice", invocându-se în acest sens decizia nr. 1050/24.02.2004 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

- nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul greşitei soluţii de achitare dispusă faţă de inculpaţii Gutău Mircia şi Dicu Nicoiae,

S-a susţinut că „este inadmisibil şi total lipsit de cea mai elementară etică profesională ca motivarea judecătorului să reprezinte o copie fidelă a concluziilor apărării (practic fiind copiate pasaje din concluziile scrise ale apărătorului inculpatului Dicu Nicolae în motivarea sentinţei)".

Astfel, instanţa de fond „a reţinut o stare de fapt eronată, şi care nu corespunde stării de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei, făcând astfel 6 analiză şi o interpretare greşită a probelor".

S-a susţinut de asemenea, că „judecătorul îşi întemeiază întreaga motivare cu privire la inculpatul Gutău Mircia pe lipsa situaţiei premisă a infracţiunii de luare de mită, respectiv împrejurarea ca funcţionarul să fie investit prin serviciul al cărui salariat este, cu o solicitare, de regulă scrisă, iar în lipsa unei astfel de investiri, funcţionarul nu este ţinut să efectueze un act de serviciu".

Astfel, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că pentru terenul din strada Stoianovici, denunţătorul Popescu Constantin nu avea depusă nici o cerere de eliberare a unui certificat de urbanism, context în care inculpatul Gutău Mircia nu avea pentru ce să pretindă sau să primească i           bani sau alte foloase, şi conchide prin a aprecia că „infracţiunea nu există".

- o altă critică a constat în aceea că instanţa de fond nu a ţinut cont de  probele administrate în  cursul  urmăririi  penale,   dând  o valoare probatorie   mult   mai   mare   celor   administrate   în   cursul   cercetării judecătoreşti.

În acest sens,  s-a solicitat a se avea în vedere plângerea şi declaraţia  părţii  vătămate  Popescu  Constantin,   discuţiile  ambientale dintre denunţător şi inculpatul Dicu Nicolae, în ziua de 6 iunie 2006, din incinta restaurantului Hotelului „Măria", declaraţia martorului Toma Florin, probe care demonstrează vinovăţia  celor doi  inculpaţi.  Pe cale de consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Alba şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în urma rejudecării, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.

Prin decizia penală nr.179/A 2007 din 10.12.2007, pronunţată în dosarul nr. 4510/90/2006, Curtea de Apel Alba lulia - Secţia penală a admis, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul declarat de D.N.A - Serviciul teritorial anticorupţie Alba lulia împotriva sentinţei penale nr. 182/18.06.2007, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.4510/90/2006, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi a dispus |            rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba.

În motivarea deciziei penale s-a apreciat că, instanţa de fond, omiţând  a  pune în  discuţia  părţilor schimbarea  încadrării juridice  a faptelor   într-o nouă încadrare, mai gravă, a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, situaţie în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.

împotriva deciziei penale nr.179/A/2007 din 10.12.2007, pronunţată de Curtea de Apei Alba lulia - Secţia penală, în dosarul nr.451 0/90/2006 au declarat recurs inculpaţii.

Prin decizia penală nr.1159 din 28 martie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, în dosarul nr.451 0/90/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii Gutău Mircia şi Dicu Nicolae împotriva deciziei penale nr. 179/A/1 0.12. 2007 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia penală, a fost casată decizia penală atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia, pentru soluţionarea pe fond a apelului declarat de D. N. A -Serviciul teritorial anticorupţie Alba lulia, împotriva sentinţei penale nr. 1 82/1 8.06.2007 a Tribunalului Alba.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Alba lulia - Secţia Penală sub nr. 698/57/2008, iar în cursul rejudecării apelului, prin încheierea nr. 1876 din data de 28.10.2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, în dosarul nr.7971/1/2008, a fost admisă cererea formulată de inculpatul Gutău Mircia şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Alba lulia, la Curtea de Apel Constanţa, menţinându-se actele îndeplinite.

Cu prilejul susţinerii motivelor de apel în faţa Curţii de Apel Constanţa, reprezentantul Ministerului Public a declarat că înţelege să critice hotărârea primei instanţe doar cu privire la greşita achitare a inculpaţilor, solicitând să se admită apelul, să se constate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor Gutău Mircia şi Dicu Nicolae şi, pe cale de consecinţă, condamnarea acestora.

Prin decizia penală nr.39/P din 10 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr.698/57/2008, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul teritorial anticorupţie Alba lulia împotriva sentinţei penale nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.451 0/90/2006, privind pe inculpaţii Gutău Mircia şi Dicu Nicolae.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în art.52 Cod procedură penală, instanţa de fond, în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat nu este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii.

De asemenea, situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată de cei doi inculpaţi în declaraţiile pe care s-au dat şi confirmate de declaraţiile martorilor Torna Florin, Rădulescu Măria, Stănescu Gheorghe şi Teodosie Filip, cât şi cu actele emise de autorităţile locale privind modalitatea de rezolvare a solicitărilor denunţătorului.

Trecând la analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, instanţa de apel a reţinut că pentru a fi conturată latura obiectivă a acestei infracţiuni este absolut necesar ca actul pentru a cărei îndeplinire/neîndeplinire, funcţionarul pretinde/primeşte bani sau foloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Această cerinţă are o importanţă hotărâtoare pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, deoarece, fiind vorba de o infracţiune de serviciu ea nu poate fi reţinută în sarcina unui funcţionar, decât în cazul încălcării unei obligaţii ce intră în competenţa sa de serviciu.

Cât priveşte latura subiectivă a infracţiunii, s-a constatat că „aceasta se săvârşeşte cu intenţie directă, pentru că făptuitorul realizează că primind banii sau foloasele, nu i se cuvin şi totuşi el le primeşte, le acceptă şi le pretinde".

În deplin acord cu prima instanţă, curtea de apel a reţinut că, „în mod obligatoriu, cerinţa esenţială pentru întrunirea elementelor materiale ale infracţiunii de luare de mită este aceea ca funcţionarul respectiv să fie investit cu o solicitare scrisă de către o persoană pentru întocmirea atribuţiilor de serviciu. În lipsa unei astfel de investiri, funcţionarul nu este ţinut să efectueze un act de serviciu, iar obligaţiile sale capătă consistenţă numai după momentul investirii cu cererea solicitantului",

Cum din documentaţia aflată la dosar rezultă că cererea SC „ROVIMET" SA pentru obţinerea certificatului de urbanism pentru terenul din str. Gabriel Stoianovici nr.3, a fost depusă pe data 1 august 2006, după arestarea celor doi inculpaţi, nefiind astfel îndeplinite cerinţele ce decurg din art. 15 şi art. 29 din Ordinul nr. 1430/2005j,privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, instanţa de apel a stabilit că „susţinerea denunţătorului în sensul că sumele de bani oferite inculpatului Dicu Nicolae, în vederea obţinerii PUZ-ului şi PUD-ului pentru această stradă, este nesinceră.

în aceste condiţii, inculpatul Gutău Mircia, nediscutând niciodată cu Popescu Constantin despre acest teren, nu avea pentru ce să pretindă, să primească bani sau foloase, nici direct şi nici prin intermediul lui Dicu Nicolae, neexistând actul determinat ce ar fi intrat în sfera atribuţiilor sale de serviciu, astfel că nu a comis infracţiunea de luare de mită, întrucât aceasta nu există".

Inculpatul Gutău Mircia, nefiind autorul infracţiunii de luare de mită, instanţa de apel a concluzionat că nu poate exista nici complicitatea la această infracţiune, care nu a fost dovedită, sub nicio formă, în cauză.

Mai mult decât atât, asemeni instanţei de fond, instanţa de control judiciar a evidenţiat faptul că banii primiţi de inculpatul Dicu Nicolae au constituit, în realitate, un împrumut din partea unui vechi prieten.

Chiar dacă, în final, instanţa de apel a admis că s-au administrat şi probe în sprijinul incriminării, a conchis că acestea nu sunt suficiente pentru înfrângerea prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor, astfel că, în mod corect, aceştia au fost achitaţi.

Împotriva deciziei penale sus-arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Constanta, care a criticat greşita achitare a celor doi inculpaţi, apreciind că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.18 C.proc.pen.

În   susţinerea   recursului,   reprezentantul   Ministerului   Public   a învederat faptul că soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă şi menţinută  de   instanţa   de   apel  s-a  întemeiat  doar  pe  declaraţiile inculpaţilor, confirmate în opinia ambelor instanţe, de declaraţiile a patru martori,   fiind  înlăturate  nejustificat,  din  operaţiunea  de evaluare  a probatoriului administrat în cauză, celelalte declaraţii ale martorilor şi înregistrările video şi audio realizate în condiţii de legalitate.

În opinia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, împrejurarea reţinută de instanţe, conform căreia Dicu Nicolae ar fi primit sumele de 5000 euro şi, respectiv, 20.000 euro cu titlu de împrumut de la martorul denunţător Popescu Constantin, este în flagrantă contradicţie cu probele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă, fără echivoc, vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că în cauză este îndeplinită condiţia „situaţiei :premisă", fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, textul de lege impunând ca actul pe care-l negociază funcţionarul, să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia.

Cum, în speţă, sumele de bani cărei au fost pretinse pentru eliberarea unui certificat de urbanism, între cei doi inculpaţi existând o înţelegere, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr.182 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Alba şi a deciziei penale nr.39/P din 10 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa -Secţia penală si pentru cauze penale cu minori şi de familie şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului Gutău Mircia pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 C.pen., raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului Dicu Nicolae pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 C.pen, raportat la art.254 alin.1 C.pen. combinat cu art.6 din Legea nr.78/2000.

La termenul din data de 9 noiembrie 2009, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art.38514 alin.11 C.proc.pen., având, pe de o parte, obligaţia de a proceda la ascultarea inculpaţilor prezenţi, motivat de împrejurarea că ambele instanţe (de fond şi apel) nu au pronunţat împotriva acestora o hotărâre de condamnare, iar pe de altă parte, în respectarea şi a dispoziţiilor art.70 alin.2 C.proc.pen., le-a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptul că au dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-la totodată atenţia că ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva lor, ambii inculpaţi prevalându-se de dreptul la tăcere (a se vedea încheierea de la fila 24 dosar recurs), drept asupra exercitării căruia nu au revenit până la finalizarea cercetărilor în prezenta cauză.

De altfel, în cauzele Saunders contra Regatului Unit şi O'Halloran şi Francis contra Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că „deşi nu este menţionat, în mod expres, în art.6 din Convenţie, dreptul la tăcere şi una din componentele sale, şi anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaţionale larg recunoscute, care au stat la baza noţiunii de „proces echitabil" consacrată de art.6 din Convenţie. Dreptul la tăcere şi dreptul de a nu contribui la propria acuzare sunt drepturi absolute, iar exercitarea oricăror forme de coerciţie directă, pentru ca o persoană acuzată să facă declaraţii care contribuie la propria acuzare, împotriva voinţei sale, aduce atingere, în sine, substanţei acestor două drepturi".

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art.3859 alin.3 C.proc.pen., combinat cu art.3856 alin.1 şi 2 - C.proc.pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Din probatoriile administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, analizându-se şi susţinerile parchetului şi ale apărătorilor celor doi inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:                                                                          

Inculpaţii Gutău Mircia şi Dicu Nicolae au deţinut funcţiile de primar şi, respectiv, viceprimar în municipiul Râmnicu Vâlcea, localitate în care îşi desfăşura activitatea şi martorul denunţător Popescu Constantin.

În calitate de acţionar majoritar la SC ROVIMET SA, martorul denunţător Popescu Constantin a cumpărat de la numitul Ionescu Radu, la data de 2 decembrie 2005, un teren amplasat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str.Cerna nr.6, în suprafaţă de 280 mp, în scopul edificării unei construcţii.

Anterior tranzacţiei, martorul denunţător Popescu Constantin i-a solicitat vânzătorului un certificat de urbanism, care să ateste că terenul cumpărat poate fi folosit pentru dezvoltări imobiliare. Vânzătorul s-a conformat şi, prin mandatarul Ionescu Elena, a obţinut de la Primăria Rm.Vâlcea, condusă de cei doi inculpaţi, certificatul de urbanism nr. 1731/29344/26.09.2005 (filele 167-175 dos.urm.pen.) cu datele tehnice aflate în cuprinsul actului (procentul de ocupare a terenului - POT - de 80%, coeficientul de utilizare a terenului - CUT - de 0,93 şi regimul maxim de înălţime de patru nivele, respectiv, P + 3 E - parter şi 3 etaje), fapt ce a determinat realizarea tranzacţiei.

Ulterior dobândirii terenului, SC ROVIMET SA a solicitat, la rândul ei, Primăriei Rm.Vâlcea, un certificat de urbanism pentru acelaşi teren şi în aceleaşi condiţii generale de amplasament (procent de ocupare terenului - POT -, coeficient de utilizare a terenului - CUT - , regim maxim de înălţime de patru nivele ş.a.), obţinând la data de 23 decembrie 2005, deci la numai trei luni, un act cu menţiuni total diferite faţă de primul certificat, toate în defavoarea sa (certificatul de urbanism nr.2274/40725/23.12.2005 -filele 176-181 dos.urm.pen.).

Nemulţumit de schimbarea nejustificată a datelor tehnice, martorul denunţător   Popescu   Constantin   s-a   prezentat   la   sediul   Primăriei

Rm.Vâlcea,  unde l-a contactat personal  pe  inculpatul  Gutău  Mircia (primarul municipiului), deoarece martorul Toma Florin - director general

executiv la SC ROVIMET SA, care se ocupase în numele societăţii de obţinerea   certificatului   de   urbanism   din   23   decembrie   2005 - îl avertizase că inculpatul Gutău Mircia nu este de acord ca SC ROVIMET

SA să execute o construcţie pe terenul respectiv, în condiţiile solicitate (declaraţia martorului Toma Florin, filele 40-41 dos.urm.pen.).

Martorul   denunţător   Popescu   Constantin   a   solicitat   personal inculpatului Gutău Mircia să-i elibereze un certificat de urbanism similar celui emis lui Ionescu Radu, deoarece nu intervenise nicio schimbare în

situaţia terenului, însă inculpatul i-a evidenţiat că, terenul fiind situat în centrul oraşului, este dificil să elibereze o autorizaţie de construcţie în regimul solicitat, dar că s-ar putea trece peste toate dificultăţile, în schimbul unei sume de bani neprecizată.

La data de 14 februarie 2006, SC ROVIMET SA a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr.4954, avizarea documentaţiei privind edificarea unui imobil cu destinaţia birouri pe terenul din str.Cerna nr.6, iar, prin adresa cu acelaşi număr din data de 7 martie 2006, Primăria Rm. Vâlcea, condusă de cei doi inculpaţi, i-a comunicat că documentaţia nu a fost avizată favorabil, regimul de înălţime propus fiind prea mare (filele 228; 229-244 dos.urm.pen.).

În aceste condiţii, la data 13 martie 2006, SC ROVIMET SA a revenit, prin cererea nr.8174, solicitând un aviz similar, dar pentru o construcţie cu două nivele mai mică, însă, prin raportul întocmit de martora Mihăilescu Elena Liliana (şef serviciu la Direcţia urbanism din cadrul Primăriei Rrn.Vâlcea - declaraţia martorei de la filele 190-193 dos.urm.pen. şi de la fila 125 dosar fond), aprobat de primarul Gutău. Mircia, s-a propus avizarea pentru o construcţie cu încă două nivele  mai mică, revenindu-se practic, la certificatul de urbanism anterior, care îl nemulţumise pe martorul denunţător (filele 248-262; dos.urm.pen. şi raportul întocmit de inginer Mihăilescu Liliana, fila 245 dosar urm.pen.).

Cunoscând că respingerea, în două rânduri a propunerii de avizare împiedica pentru viitor reiterarea acesteia, SC ROVIMET SA a cerut, la data de 27 martie 2006, retragerea propunerii de avizare a documentaţiei (fila 247 dos.urm.pen.).

Reamintindu-şi „sugestia" inculpatului Gutău Mircia din timpul discuţiei personale avută cu acesta, martorul denunţător Popescu Constantin a decis să-i ofere inculpatului suma de 5.000 euro, scop în care l-a contactat telefonic, în luna aprilie 2006, stabilind împreună o întâlnire în biroul primarului, în cursul aceleiaşi zile.

Găsindu-l pe inculpatul Gutău Mircia singur în biroul său, martorul denunţător Popescu Constantin i-a comunicat că a adus suma de 5.000 euro, iar acesta i-a cerut să remită banii viceprimarului, respectiv coinculpatului Dicu Nicolae, care îl aşteaptă în biroul său şi este informat despre întreaga situaţie.

Martorul denunţător Popescu Constantin s-a conformat şi a mers la biroul inculpatului Dicu Nicolae, care într-adevăr îl aştepta, depunând pe biroul acestuia plicul cu bani.

Inculpatul Dicu Nicolae a cerut amănunte privind cuantumul sumei, iar când a aflat că este vorba numai de 5.000 euro s-a arătat nemulţumit, precizând că suma este suficientă numai pentru consilierii din cadrul consiliului local, în competenţa cărora intra modificarea planului de urbanism zonal, necesar eliberării certificatului de urbanism.

Înalta Curte consideră că, acesta este momentul consumării infracţiunilor săvârşite de cei doi inculpaţi.

După aceasta, martorul denunţător Popescu Constantin a avut un alt contact cu inculpatul Dicu Nicolae, care i-a menţionat că suma iniţială trebuie înmulţită cu zece, astfel că acesta a :înţeles că suma totală solicitată de inculpaţi este de 50.000 euro.

După toate aceste discuţii şi după înmânarea sumei de 5.000 euro, martorul denunţător Popescu Constantin a obţinut o copie a planului de urbanism zonal şi a constatat că, în continuare certificatul de urbanism emis pentru SC ROVIMET SA impunea condiţii restrictive, în raport de cel eliberat proprietarului anterior, astfel că împreună cu martorul Toma Florin şi cu numitul Preda Florin a mers inopinat ia biroul inculpatului Gutău Mircia pentru a solicita explicaţii.

Inculpatul Gutău Mircia l-a îndrumat să formuleze o nouă cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, cerere ce a fost înregistrată sub numărul 18713/13.06.2006 la Primăria Rm.Vâlcea (fila 157 dos.urm.pen.).

La diata de 27 iunie 2006, martorul denunţător Popescu Constantin a  mers  la biroul  inculpatului  Dicu Nicolae,  care i-a comunicat că certificatul de urbanism ce-i va fi eliberat, nu va fi în concordanţă   cu planul urbanistic zonal, dându-i practic a înţelege că va avea în conţinut prevederi favorabile. În aceeaşi zi însă, a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 1349/18713/27.06.2006   (filele 153-166   dos.urm.pen.), semnat de inculpatul Gutău Mircia, în care fuseseră stabilite condiţii la fel de restrictive ca şi cele anterioare.

Acest lucru l-a determinat pe martorul denunţător Popescu Constantin să-i solicite inculpatului Dicu Nicolae restituirea sumei de 5.000 euro şi, totodată, să denunţe întreaga  activitate a inculpaţilor, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, denunţ făcut la data de 28.06.2006 (filele 27-29 dos.urm.pen.).                                        

Neprimind banii de la inculpatul Dicu Nicolae, martorul denunţător Popescu Constantin, al cărui scop evident era să realizeze o construcţie, acesta fiind obiectul de activitate al firmei pe care o reprezenta, s-a prezentat la data de 30 iunie 2006 la biroul inculpatului Dicu Nicolae şi i-a propus acestuia ca, obiectul investiţiei să se transfere în str.Gabriel Stoianovici din municipiul Rm.Vâlcea, unde SC ROVIMET SA deţinea un teren în suprafaţă de 420 mp, urmând ca, în situaţia în care în scurt timp va fi eliberat un certificat de urbanism favorabil, fără condiţii restrictive, el să remită suma de 50.000 euro, solicitată anterior pentru primul teren (cel din str.Cerna), pentru a fi distribuită celor implicaţi în emiterea respectivelor aprobări.

Propunerea a fost acceptată de inculpatul Dicu Nicolae.

Ulterior acestor discuţii, respectiv la data de 4 iulie 2006, Tribunalul Vâlcea   a   autorizat   interceptarea şi înregistrarea   audio-video   de convorbiri şi imagini purtate de martorul denunţător Popescu Constantin cu primarul Gutău Mircia şi viceprimarul Dicu Nicolae, iar din nota de redare a dialogului ambiental (filele 105 - 111 dos.urm.pen.) rezultă că, denunţătorul Popescu Constantin l-a vizitat pe inculpatul Dicu Nicolae în  biroul acestuia, unde a primit confirmarea că primarul Gutău Mircia a fost informat despre solicitarea referitoare la terenul din str.Gabriel Stoianovici şi că urmează ca aceştia - primar şi viceprimar - să facă demersuri pentru rezolvarea favorabilă a cererii, prin ocolirea avizului comisiei arhitecţilor (a se vedea şi încheierea nr.47/4 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr.1194/P/2006 al Tribunalului Vâlcea şi autorizaţia nr. 11/4 iulie 2006 - filele 48-50 dos.urm.pen.).

Totodată, s-a  renegociat suma  de 50.000  euro,   hotărându-se reducerea acesteia la 40.000 euro, din care 5.000 euro, daţi anterior, rămâneau ca avans, 20.000 euro, urmau a fi remişi în zilele următoare, iar diferenţa, la „ieşirea" certificatului de urbanism.

Viceprimarul Dicu Nicolae a confirmat înţelegerea şi a reiterat promisiunea că va discuta încă o dată cu primarul Gutău Mircia, inclusiv despre renegocierea sumei şi condiţiile de plată.

Neavând banii necesari, martorul denunţător Popescu Constantin a primit de la Direcţia Naţională Anticorupţie suma, de 20.000 euro, marcată criminalistic, iar la data de 6 iulie 2006, în urma a două convorbiri telefonice s-a întâlnit cu   inculpatul Dicu Nicolae la Restaurantul Hotelului MĂRIA din Râmnicu Vâlcea, având asupra sa suma marcată.

Din hota privind redarea dialogului ambiental de la filele 127-128 dos.urm.pen. rezultă că martorul denunţător Popescu Constantin i-a  propus inculpatului Dicu Nicolae să :mearga la toaleta localului să facă tranzacţia, acesta din urma fiind de acord şi, după primirea sumei de 20.000euro, i-a reconfirmat că vorbit cu inculpatul Gutău Mircia şi că întreaga problemă se va rezolva.

Imediat după această întrevedere, martorul Popescu Constantin s-a deplasat la biroul primarului Gutău Mircia pentru a se asigura, pe de o parte, că acesta are cunoştinţă de înţelegere şi, pe de altă parte, pentru a-l anunţa că i-a dat inculpatului Dicu Nicolae suma de 20.000 euro.

Din nota de redare a dialogului ambiental de la filele 140-141 dos.urm.pen. rezultă că inculpatul Gutău Mircia i-a confirmat martorului denunţător Popescu Constantin că ştie despre înţelegerea realizată prin intermediul coinculpatului Dicu Nicoiae, adăugând că trebuie şi acordul vecinilor, pentru ca martorul să poată construi pe acel teren. Totodată, din aceeaşi notă a mai rezultat că, inculpatul Gutău Mircia nu a avut nicio reacţie de respingere a discuţiei referitoare la bani şi scopul transmiterii acestor bani.

Din imaginile video conexe acestei discuţii rezultă că, în momentul în care martorul denunţător Popescu Constantin dă amănunte privind sumele de bani („20.000 acum şi, după aia, când iese certificatul, restul"), incupatul Gutău Mircia gesticulează aprobativ cu mâna, iar cuvintele de despărţire adresate lui Popescu Constantin sunt „da, să trăiţi, numai bine!", nicidecum vreo atitudine de îndepărtare a acestuia din birou.

Situaţia, de fapt descrisă mai sus este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:

-denunţul formulat de numitul Popescu Constantin (filele 27-29, dos.urm.per.);                                                                       

-declaraţiile martorului denunţător Popescu Constantin (filele 30-34 dos.urm.pen., filele 117-119 dos.fond şi filele 43-44 dos.apel nr.698/57/2008 al Curţii de Apel Constanţa);

-declaraţiile martorului Toma Florin (filele 40-41 dos.urm.pen. şi filele 137-108 dos.fond);

-declaraţiile martorului Mihăescu Toma - secretar al Primăriei Rm.Vâlcea (filele 182-185 dos.urm.pen. şi fila 139 dos.fond);

-declaraţiile martorului Jinaru Cristian - director executiv al Direcţiei urbanism din cadrul Primăriei Rm.Vâlcea (filele 194-196 dos.urm.pen, şi fila 146 dos.fond);

-declaraţiile martorei Mihăilescu Elena Liliana (filele 190-193 dos.urm.peT. şi fila 125 dos.fond);

-declaraţiile martorei Oprea Parasca - inspector la Direcţia urbanism din cadrul Primăriei Rm.Vâlcea (filele 186-189 dos.urm.pen. şi fila 145 dos.fond);

-certificatul de urbanism nr. 1731/29344/26.09.2005 şi documentaţia aferentă (filele 167-175 dos.urm.pen);

-certificatul de urbanism nr. 2274/40725/23.12.1005 şi documentaţia aferentă (filele 176-181 dos.urm.pen);

-certificatul de urbanism nr. 1349/18713/27.06.2006 şi documentaţia aferentă (filele 153-166 dos.urm.pen);

-cererea nr.4954/ 14.02.2006 depusă de S.C. ROVIMET SA la Primăria RâmnicuVâlcea şi adresa-răspuns nr. 4954/7.03.2006 (filele 228, 229-244 dos.urm.pen);

-cererea nr.8174/13.03.2006, prin care S.C. ROVIMET S.A. a solicitat Primăriei Râmnicu-Vâlcea avizarea unui plan urbanistic de detaliu (filele 248-262 dos.urm.pen);               

-raportul întocmit de inginer Mihăilescu  Liliana  şi  aprobat de primarul Gutău Mircia, prin care s-a propus avizarea planului urbanistic de detaliu „Construcţie pentru birouri S.C. ROVIMET SA." (fila 245 dos.urm.pen);

-cererea din 27.03.2006, prin care S.C. ROVIMET S.A. a solicitat retragerea propunerii de avizare a documentaţiei prin modificarea P.U.Z. (fila 247 dos.urm.pen);

-adresa nr. 22000/7.07.2006, emisă de Primăria Râmnicu-Vâlcea, conţinând principalele atribuţii de serviciu ale inculpatului Gutău Mircia-(fila 151 dos.urm.pen.);

-procesul-verbal din 5.07.2006, privind marcarea criminalistică a sumei de 20.000 euro(filele 55-56 dos.urm.pen);

-procesul-verbal din 6.07.2006 de constatare a infracţiunii flagrante (filele 57-61 dos.urm.pen.);

-autorizaţia de interceptare şi înregistrare nr. 11/4.07.2006, emisă de Tribunalul Vâlcea (fila 50 dos.urm.pen);

-încheierea nr.47 din 4.07.2006, pronunţată în dosarul nr. 1194/P/2006 al Tribunalului Vâlcea (filele 48-49 dos.urm.pen);

-procesul-verbal de certificare a interceptărilor şi înregistrărilor audio-video din 18.07.2006, încheiat de Tribunalul Vâlcea (filele 147-150 dos urm.pen);

-procesul-verbal de certificare a interceptărilor şi înregistrărilor audio-video din 18.07.2006, încheiat de Tribunalul Vâlcea (filele 147-150 dos.urm.pen);

-un suport magnetic tip miniDV, marca Sony 30 Excellence, având seria constructivă 52 CE 1109D 2040, inscripţionat cu nr.1, conţinând imagini înregistrate în cursul supravegherii operative a denunţătorului Popescu Constantin în perimetrul Primăriei Râmnicu-Vâlcea, efectuată la 4.07.2006, împreună cu procesul-verbal (filele 86-91 dos.urm.pen);

-un suport digital tip CD RW marca Raxon, având seria constructivă RMC-H-01 AED 1003 192625; inscripţionat cu nr. 2, ce conţine înregistrarea ambientală audio-video a dialogului purtat de denunţătorul Popescu Constantin cu inculpatul Dicu Nicolae, în sediul Primăriei Râmnicu Vâlcea, la data de 4.07.2Q06, începând cu ora 15.19 împreună cu procesul-verbal şi nota de redare (filele 103-111 dos.urm.pen);                                                                  

-un suport digital tip CD marca Verbatim, având seria constructivă 5342N0321 01, înscripţionat cu nr. 4, ce conţine înregistrarea audio-video a dialogului ambiental purtat de denunţătorul Popescu Constantib cu inculpatul Dicu Nicolae în incinta Restaurantului Hotelului Maria la data de 6.07.2006, începând cu ora 1410, împreună cu procesul-verbal şi nota de redare (filele 112-137 dos.urm.pen);               

-un suport digital marca Verbatim, având seria constructivă 5342N0322 01, inscripţionat cu nr.5, ce conţine înregistrarea audio-video a dialogului ambiental purtat de denunţătorul Popescu Constantin cu inculpatul Gutău Mircia în sediul Primăriei Râmnicu-Vâlcea, la data de 6.07.2006, începând cu ora 1507, împreună cu procesul-verbal şi nota de redare (filele 138-141 dos.urm.pen);

-un suport digital tip CD R marca Verbatim, având seria constructivă 5342N0325 20, inscripţionat cu nr.126/II-1/02, ce conţine două convorbiri telefonice purtate de Popescu Constantin cu inculpatul Dicu Nicolae la data de 6.07.2006, orele 1214, respectiv 1348 şi o convorbire telefonică purtată de Popescu Constantin cu inculpatul Gutău Mircia la data de 6.07.2006, ora 1456, împreună cu procesele-verbale şi notele de redare (filele 98-102 dos.urm.pen.), toate acestea coroborându-se cu declaraţiile inculpatului Gutău Mircia (filele 293-297, 300 dos.urm.pen., filele 111-113 dos.fond, fila 30 dosar apel nr.698/57/2008 al Curţii de Apel Constanţa ) şi cu declaraţiile inculpatului Dicu Nicolae (filele 272-280, 283 dos.urm.pen., filele 114-116 dos.fond şi fila 31 dos. apel nr.698/57/2008 al Curţii de Apel Constanţa);

În drept, fapta inculpatului Gutău Mircia care, în calitatea sa de primar al municipiului Rm.Vâlcea, a pretins în luna aprilie 2006 şi ulterior a acceptat, prin intermediul coinculpatului; Dicu Nicolae sume de bani (până la concurenţa sumei de 50.000 euro) de la denunţătorul Popescu Constantin, pentru a îndeplini un act ce intra direct în sfera atribuţiilor sale de serviciu, respectiv emiterea unui certificat de urbanism, în condiţiile solicitate de persoana interesată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Fapta inculpatului Dicu Nicolae care, în luna aprilie 2006, a primit pentru inculpatul Gutău Mircia, de la martorul denunţător Popescu Constantin suma de 5.000 euro, iar la data de 6 iulie 2006 suma de 20.000 euro, solicitând în total suma de 50.000 euro, în scopul ca inculpatul Gutău Mircia să emită un certificat de urbanism, în condiţiile cerute de persoana interesată, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.254 alin.1 C.pen., combinat cu art.6 din Legea nr.78/2000.

Trebuie precizat că, actul în legătură cu care s-au pretins şi primit banii, excedea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului Dicu Nicolae (vicepnmar), astfel că acesta nu poate avea calitatea de autor în cauză, activitatea desfăşurată de el circumscriindu-se formei de participaţie a complicităţii prevăzută de art.26 C.pen. prin ajutorul dat inculpatului Gutău Mircia la săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Potrivit art.26 C.pen. complicitatea constă în fapta unei persoane care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Trebuie subliniat de asemenea că, modificările ulterioare ale cuantumului pretenţiilor solicitate de către inculpaţi faţă de denunţătorul Popescu Constantin (5.000 euro, sumă majorată apoi la 50.000 euro şi redusă ulterior la 40.OOO euro) nu constituie acte de repetare a infracţiunilor, care să atragă forma continuată a acestora, prevăzută de art.41 alin.2 C.pen. deoarece nu sunt acte materiale distincte, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ci o continuare a extinderii           

 

Pa.16

                                                                 

pretenţiilor materiale ale unui act de luare de mita,   deja consumat în luna aprilie 2006.

Infracţiunea de luare de mită, aşa cum este definită de art. 254 a.lin.1 C.pen. este o infracţiune instantanee, care se consumă imediat, în momentul pretinderii primirii, acceptării ori nerespingerii banilor ori altor foloase legate de îndeplinirea actului de serviciu, atâta vreme cât este vorba de o unică încălcare a atribuţiilor de serviciu.

Împrejurarea că, cererile denunţătorului Popescu Constantin au vizat succesiv două acte distincte, respectiv pentru terenul din str. Cerna şi, ulterior, pentru terenul din str. Gabriel Stoianovic, nu înseamnă că acesta a solicitaţi eliberarea a două acte distincte, pentru că scopul său era să edifice o singură construcţie şi, doar în urma malversaţiunilor exercitate de inculpaţi, a fost nevoit să-şi transfere pretenţiile asupra altui teren.

Deci, inculpatului Gutău Mircia nu i s-a solicitat decât un singur certificat de urbanism, iar el a acceptat primirea de bani pentru o singură încălcare a atribuţiilor de serviciu, indiferent că se referea la terenul din str. Cerna sau la terenul din str. Gabriel Stoianovici.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului pena! îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care â săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivii vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată sa nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a j drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spirit al legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cau2:ei, precum şi cu privire ia persoana făptuitorului.

Normele procesual penale obligă organele de urmărire, penala şi instanţele de judecată să aibă un rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie este considerată nevinovată până la vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „prezumţia de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului.

Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia   o   declaraţie   de   vinovăţie. Statul   este   obligat   să   asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită sa interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea dezbaterii în contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Messegue şi Jabordo vs.Spania).

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora „revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea-ce probează corespunde adevărului. Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 62, art. 63 C.proc. pen. raportat la art. 1, art. 200 şi art. 289 C.proc.pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate. Aşa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. 2 C.proc.pen., este exclusă o ordine de preferinţă a probelor, neputându-se face distincţie, în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţin sau de organul care le-a administrat.

De asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, enumerare făcută în dispoziţiile art. 64 alin. 1 C.proc.pen. nu echivalează cu o clasificare, în funcţie de valoarea probantă a acestora. În prezenta cauză, Înalta Curte constată ca atât prima instanţă cât şi instanţa de-apel, în dispreţul dispoziţiilor art. 3 „C.proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, au comis-o eroare gravă de fapt, prin încrederea exagerată acordată unor probe şi prin ignorarea altora, împrejurare care a condus la achitarea nejustificată a celor doi inculpaţi. Pentru a constitui  caz de casare, eroarea de fapt, trebuie să fie gravă, acică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe car